cuprins

Prefață de Eugène Caslant
Introducere de Paul Marteau
Orientarea Figurilor și Simbolismul Părților Corpului

---

ARCANELE MAJORE

Cartea I: Jonglerul (Le Bateleur)
Cartea II: Preoteasa (La Papesse)
Cartea III: Împărăteasa (L'Imperatrice)
Cartea IIII: Împăratul (L'Empereur)
Cartea V: Papa (Le Pape)
Cartea VI: Îndrăgostiții (L'Amoureux)
Cartea VII: Carul (Le Chariot)
Cartea VIII: Justiția (La Justice)
Cartea VIIII: Pustnicul (L'Hermite)
Cartea X: Wheel of Fortune (La Roue)
Cartea XI: Forța (La Force)
Cartea XII: Spânzuratul (Le Pendu)
Cartea XIII: Moartea
Cartea XIIII: Temperanța (La Temperance)
Cartea XV: Diavolul (Le Diable)
Cartea XVI: Turnul (La Maison-Dieu)
Cartea XVII: Steaua (L'Etoile)
Cartea XVIII: Luna (La Luna)
Cartea XVIIII: Soarele (Le Soleil)
Cartea XX: Judecata (Le Jugement)
Cartea XXI: Lumea (Le Monde)
Nebunul (Le Mat)

---

ARCANELE MINORE

Comentarii generale despre Arcanele Mici
Reprezentarea numerelor în Arcanul Minor
Observații generale despre cifrele 1 - 10

---

SABII

As de Săbii
Doi de Săbii
Trei de Săbii
Patru de Săbii
Cinci de Săbii
Șase de Sabii
Șapte de Săbii

---

CUPE

As de Cupă

---

MONEDE

As de Monede

---

BATOANE

As de Batoane

Introducere în Curtea Cărților în Arcanul Minor

---

SABII

Pagina Săbiilor
Cavalerul Săbiilor
Regina Săbiilor
Regele Săbiilor

---

CUPE

Pagina Cupelor
Cavalerul Cupelor
Regina Cupelor
Regele Cupelor

---

MONEDE

Pagina Monedelor
Cavalerul Monedelor
Regina Monedelor
Regele Monedelor

---

BATOANE

Pagina Batoanelor
Cavalerul Batoanelor
Regina Batoanelor
Regele Batoanelor

---

prefață de eugene caslant

Dacă cineva ar încerca să demonstreze unui om de știință valoarea și proprietățile divinatorii ale Tarotului, este probabil că demonstrația ar fi întâmpinată cu scepticism, dacă nu chiar cu ironie, deoarece Tarotul ar provoca în el amintirea cititorilor de cărți, a ghicitoarelor, iar el l-ar considera în întregime ca pe un produs al superstiției și un mijloc de exploatare a credulității umane.

Poate că și-ar schimba părerea dacă ar considera că este necesar să ne punem la îndoială ideile preconcepute, că, de cele mai multe ori, o rămășiță a trecutului atât de durabilă precum Tarotul ascunde un sens original și profund care poate fi întunecat de noțiunile prezentului. Posibil ca, amintindu-și că Tarotul a generat cărțile de joc, adică unul dintre principalele instrumente ale pasiunilor de joc, să caute cauza rolului pe care acestea îl joacă în umanitate și să vrea să știe de ce oamenii se supun unor riscuri inventate de ei înșiși, cu speranța de a obține de la ei norocul, în timp ce, de prea multe ori, nu culeg decât dezamăgiri? Și nu ar fi înclinat să se întrebe dacă nu cumva această atracție a cărților pentru oameni provine din surse profunde?

Oamenii vor primi un răspuns dacă se vor strădui să examineze modul în care ajung la cunoaștere; atunci își vor aminti că modurile logice pe care le folosesc în căutarea cunoașterii sunt în primul rând raționamentul bazat pe identificare și raționamentul bazat pe analogie. Primul servește drept bază pentru științele moderne, din care derivă matematica și majoritatea ramurilor care sunt predate în școlile noastre. Cea de-a doua este folosită de Natură; aceasta ignoră așa-numitele noastre științe exacte, care, în realitate, nu sunt altceva decât metode abstracte, născute din capul nostru, alese de noi pentru că mecanismul lor este ușor de adaptat la imperfecțiunea facultăților noastre. Natura nu acceptă raționamente riguroase, a căror lipsă de flexibilitate i-ar paraliza eforturile, deoarece ea nu creează niciodată două lucruri identice; ea nu cunoaște decât calități și, pentru a organiza aceste calități între ele, se bazează pe analogii și procedează prin afinitate.

De asemenea, pentru a înțelege legile și principiile naturii, ar fi necesar să se determine legăturile analogice care leagă totul. Dar această operațiune, prin imensitatea și complexitatea elementelor pe care le cuprinde, depășește puterea de înțelegere a omului, astfel încât ea nu poate fi realizată decât limitându-se la studiul legăturilor cele mai simple și mai accesibile spiritului nostru. Totuși, cei care îndeplinesc aceste condiții trebuie să intre în cadrul lucrurilor tangibile și, prin urmare, să ia aspectul formelor care ne sunt familiare. Acestea servesc apoi ca bază și permit o privire asupra altor niveluri prin similitudinea lor. Iată cum oamenii au fost împinși să recurgă la simbolism, adică la transpunerea legilor cosmice în lumea fizică, prin concretizarea lor, sub forma unor scene picturale. Acestea sunt cauzele care i-au determinat pe oameni, în vremurile trecute, să conceapă imaginile din Tarot.

Ce știm despre originile Tarotului și despre vicisitudinile de formă și interpretare prin care a trecut de-a lungul timpului?

A chronicle of Giovanni de Juzzo de Caveluzo, preserved in the archives of Viterbe, fixes the time when the cards appear in Europe in the following passage:

"În anul 1379 a fost introdus la Viterbe jocul de cărți care a venit din țara sarazinilor și care se numește la ei "Naïb".

Acest lucru arată că aceste cărți au o origine foarte străină. Dacă lăsăm deoparte scrierile istorice și ne uităm la tradiția orală și la anumite cărți, cum ar fi cele ale lui Paravey[1] sau Moreau de Dammartin[2], Tarotul se întoarce la egipteni, care la rândul lor l-au împrumutat poate de la rase anterioare. Putem presupune că elita acestor popoare, în contemplarea cerului, a perceput în grupările de stele și în mișcarea planetelor manifestarea legilor cosmice, pe care simțul lor simbolic le-a exprimat printr-o serie de imagini. Fiecare dintre acestea, prin dispunerea culorilor, a obiectelor și a figurilor, a pus în evidență, prin implicațiile lor, principiile pe care autorii lor le recunoscuseră. Numărul și succesiunea lor erau determinate de regulile analogiei, iar organizarea lor, căreia i s-a dat numele de Tarot, constituia o sinteză, care oferea o însumare a evoluției universului. Potrivit autorilor pe care i-am citat, aceste imagini, schematizate la maximum, au fost la originea scrierilor hieroglifice. Moreau de Dammartin, în sprijinul acestor idei, combină mai multe constelații și le desenează în așa fel încât să reprezinte Bateleurul pe cer și alte câteva Lames din Tarot împreună cu semnele alfabetice care le corespund.

În orice caz, conform tradiției orale, Lamele din Tarot constituie o reprezentare picturală a istoriei lumii, iar combinațiile lor exprimă jocul ondulatoriu și divers al forțelor universale. De aceea, cei care mânuiau aceste Lames considerau că, dacă combinația lor se făcea în afinitate cu proiecția mentală sau emoțională a pretendentului, acesta putea detecta legea cosmică în joc și îi putea dezvălui, până la un anumit punct, destinul.

Consecința acestor origini a fost aceea de a prezenta Tarotul sub trei aspecte: unul simbolic, altul divinatoriu, iar al treilea legat de diverse combinații. Din acestea rezultă trei curente: cel inițial, accesibil doar minților analogice, reprezintă Tarotul propriu-zis; cel de-al doilea, numit ghicitoare, folosit de cartomani, este tradus prin figuri derivate și degradate din Tarotul inițial; cel de-al treilea, care se ocupă doar de selecție și de crearea de combinații, constituie cărțile de joc.

Acest triplu curent a dat naștere la nenumărate imagini care variază prin detalii particulare, prin natura figurilor, prin semnificațiile filozofice, ritualice sau umoristice pe care am vrut să le atribuim, dar care se raportează cu un anumit grad de fidelitate și fantezie la principiile Tarotului. Astfel, pe lângă cărțile de joc, găsim fie o multitudine de pachete reprezentând scene și figuri istorice, politice sau satirice, fie grupuri de imagini simbolice potrivite pentru a facilita divinația, cum ar fi cele ale domnișoarei Lenormand, care, se spune, i-ar fi prezis lui Bonaparte destinul său; sau, în sfârșit, desene menite să reconstituie Tarotul original, atât din inspirație personală, cât și din datele unor lucrări vechi, precum cele ale lui Etteila, Eliphas Levi, Papus, Stanislas de Guaita sau Oswald Wirth, compuse în secolul precedent și la începutul acestuia.

Ce trebuie să gândim despre această masă de imagini, care dintre ele sunt cele mai interesante? Există una dintre ele care să iasă în evidență printre celelalte și care să merite o atenție deosebită? Lui Paul Marteau i-a revenit sarcina de a răspunde la această întrebare.

Paul Marteau, mare maestru cartier al Franței, este unul dintre directorii Casei Grimaud, a cărei renume pentru fabricarea de pachete de cărți este mondial. El nu ignoră nimic din ceea ce s-a spus sau s-a făcut cu privire la cărți. Simpla intrare în biroul său, plin de pachete de cărți de toate tipurile și din toate epocile, este suficientă pentru a atesta competența sa în acest domeniu. El le recunoaște valoarea, știe să descrie cu umor toate particularitățile lor. Dar, în ochii săi, niciun pachet nu este comparabil cu vechiul Tarot numit Marsilia, deoarece, în opinia sa, este cel mai conform cu tradiția și cel mai bogat în semnificații analogice. Deoarece designul său este mistificator, iar profunzimea simbolurilor sale, care nu poate fi apreciată decât printr-o analiză minuțioasă, a dus la neglijarea sa, Paul Marteau a considerat oportun să atragă atenția asupra sa și să prezinte publicului interpretarea sa.

De aceea, mai întâi l-a reeditat cu atâta grijă, apoi a compus cartea de față, în care dorește să arate cititorului că nimic din acest Tarot nu a fost lăsat la voia întâmplării, că desenele au fost concepute astfel încât să dea un sens celor mai mici detalii, că culorile sunt întotdeauna potrivite pentru ideea principală a fiecărui Lame și că totul dezvăluie o filosofie transcendentă. Lucrarea sa nu cuprinde, așadar, nici istoria cărților și nici măcar vreun comentariu critic despre concepția Tarotului de Marsilia. El tratează exclusiv simbolistica acestuia.

A delicate operation, which is easily made apparent when considering the difficulties of the problem. Few are the things which one can use as a starting point or for support. As a point of departure, there are some rules of symbolism: it is known, for example, that in general yellow signifies intelligence or spiritual things, blue psychism or a mystic state, red the passions or the appetites. In support of this, there are commentaries published on similar Tarots, but besides that most of them are only concerned with the 22 Majors and leave the 56 Minor Arcana in the dark, they scarcely go beyond the philosophy of their authors and their designs are incomplete or distorted, since they have neglected to represent that which they have misunderstood. On the other hand, little is known about the origins of the Tarot of Marseille. Certain characteristics of design, the form of costume and of the faces lead one to suppose that it goes back to the middle of the 16th century and that it has been traced to Germany. According to the occult tradition, it would a reproduction, adapted to the clothing of the present epoque, of a more ancient Tarot belonging to the Greeks in Phocee - the ancient Marseille - who themselves had taken it from the Egyptians.

În fața unor informații atât de puține, a fost necesar să se procedeze adesea la o analiză minuțioasă, adesea prin sinteză, pentru a interpreta nuanțele minore ale imaginilor și pentru a le organiza astfel încât rezultatele să formeze un întreg coerent și rațional. Această muncă anevoioasă rămâne încă insuficientă dacă ne gândim că Tarotul, pentru a face flexibile toate legile naturii și ale Cosmosului pe care își propune să le reflecte, a trebuit să adapteze elementele designului său, culorile, formele și prezentările sale, la semnificația specifică a fiecărui Lame, fără a se abate însă de la sensul lor de principiu. Albul, de exemplu, o sinteză a tuturor culorilor, indică, printre alte nuanțe, abstractul, neantul sau repausul; abstractul, dacă cartea îl are în vedere ca simbol al universalului; neantul sau o negație, dacă este considerat din punct de vedere material și tangibil, unde nu există abstracție; repausul, dacă este atașat unei idei de acțiune sau de inerție. Roșul semnifică, uneori, stagnarea sufletului în materie, iar alteori, într-un sens mai concret, impulsivitatea instinctelor și a pasiunilor animale. Rezultă astfel o multitudine de nuanțe care nu numai că sunt greu de apreciat, dar depășesc și mijloacele de exprimare ale limbii Franceze, așa bogată cum este ea.

O altă dificultate se ascunde în amploarea semnificațiilor pe care le poate indica un singur simbol. Căci a interpreta un simbol înseamnă a descoperi prin analogie ideea care se atașează la această sau acea postură, la acest sau acel contur; mai exact, înseamnă a stabili trecerea de la concret la abstract; dar aceasta este o trecere de la sensul cel mai pământesc la cel care derivă din cea mai înaltă metafizică, și călătorește de la o extremă la alta printr-o serie nedefinită de niveluri. Să luăm, de exemplu, primele patru Lame din Tarot care formează un ansamblu: Bateleur, Papessa, Imperatoare, Împărat, și să le considerăm mai întâi în sensul lor superior.

Bateleur-ul semnifică prima emanație și, în consecință, reprezintă legile nebuloase care prezidează la dezvoltarea ei. Papessa simbolizează matricea universală și, cu ajutorul cărții pe care o ține pe genunchi și care descrie toate combinațiile cosmice, ea desenează ideogramele, pe care le proiectează în spațiu și care devin germenii lumilor. Imperatrice este Soarta universală și ea țese firele destinelor cosmice cu care Împăratul construiește lumi.

În semnificația lor inferioară și concretă, care corespunde întreprinderilor umane, Bateleur-ul nu este decât începutul a ceva, al cărui rezultat este indicat de cărțile care îl înconjoară, Papesse devine apariția a ceva neașteptat, Imperatrice este o gestație, o necunoscută care trebuie să aștepte să apară, iar Împăratul este dominația asupra instabilului, o putere efemeră, un plan momentanat.

Putem ajunge, așadar, la o altă interpretare a Lamei, pur abstractă, atunci când interpretăm prin analogie semnificația numerelor înscrise în partea de sus a fiecărei cărți. I (Le Bateleur) semnifică începutul tuturor lucrurilor, principiul primordial, acțiunea luată în esența sa; 2 (La Papesse) constituie, dimpotrivă, esența pasivității, deoarece cele două lucruri unite care îl compun, din punct de vedere calificativ, sunt luate în sens invers, se opun unul altuia. Ele generează, prin ciocnirea lor, o mișcare în loc, o stabilizare dinamică, care simbolizează orice substanță cu misterele pe care ea le conține și pe care le datorează ca efect al receptivității sale față de forțele universale. Cifra 3 (L'Imperatrice), care caracterizează noțiunea de "succesiune" (1 + 1 + 1 + 1), simbolizează trecerea evolutivă de la un plan la altul; există, în Treime, curentul care merge de la Tatăl la Fiul și de la Fiul la Tatăl prin Sfântul Spiriduș. 4 (L'Empereur), sau 2 opus lui 2, indică o dublă polaritate care, în funcție de faptul că se opun sau se conciliază, sunt reprezentate prin pătrat și cruce, exprimând materia cu cele patru elemente (foc, aer, apă, pământ), sau echilibrul forțelor în acțiune constructivă.

Între aceste extreme există tranziții multiple. Paul Marteau nu se putea gândi să le abordeze pe toate; a trebuit să facă o alegere și să se limiteze la un domeniu accesibil publicului și susceptibil de a prezenta interes. S-a oprit la nivelul psihic, așa cum îl condusese Tarotul, adică la oscilațiile sufletului uman între îmbrățișarea materiei și chemarea Divinului.

Acestei limitări i se adaugă o alta: Tarotul își subordonează filozofia sa celei a numerelor, adică legilor analogice ale acestora. Logica ar fi dorit ca Paul Marteau, pentru a-și face deducțiile mai ușor de înțeles, să ofere o prezentare preliminară a simbolismului numerelor. Procedând astfel, el ar fi satisfăcut cititorii dornici să vadă interpretările care se sprijină pe o bază logică. Pe lângă faptul că această sarcină ar fi fost plictisitoare din cauza abstractizării sale, ar fi necesitat un volum suplimentar; astfel că a fost nevoit să își reducă examinarea numerelor la ceea ce era strict necesar pentru înțelegerea Tarotului.

În plus, critica este ușoară într-un domeniu care nu include forma rațională a științelor noastre contemporane. Iată de ce, repetăm, Paul Marteau nu a vrut să facă un studiu rațional al Tarotului în general, nici să critice ceea ce poate fi bun sau defectuos, complet sau incomplet, în Tarotul de Marsilia; el a căutat sensul și l-a dezvăluit cititorului pentru ca acesta să poată aprecia singur o operă pe care înțelepciunea umană a dat-o naștere de-a lungul secolelor.

Eugène Caslant

L'Ecole Polytechnique

[1] (Le Chevalier Charles -Hippolyte de Paravey, orienataliste français, 1787-1871. —Différents ouvrages: privire de ansamblu asupra manuscriselor care erau încă scrise de mână, despre originea globului pământesc, vârsta zodiacurilor etc., Paris, 1835. - Confirmarea Bibliei și a tradițiilor Egiptene și Grecești, prin cărțile hieroglifice descoperite în China, Paris, 1838. - Cunoștințele astronomice ale vechilor popoare din Egipt și din Asia despre sateliții lui Jupier și inelele lui Saturn etc., Paris, 1835- Documente hieroglifice confiscate de Asiria și păstrate în China și în America despre primul Potop al lui Noe etc., Paris, 1839. - Eseuri asupra originii unice și a hieroglifelor numerelor și literelor tuturor popoarelor, precedate de o scurtă privire asupra Istoriei Lumii, între epoca Creației și epoca lui Nabonassar, și despre anumite idei despre formarea primei dintre toate scrierile, care a existat înainte de Potop și care a fost sistemul hieroglific. Paris, Treuttel nad Wurtz, 1826. 1826. - Ilustrații ale astronomiei ieroglifice și ale planisferelor și zodiacurilor descoperite n Egipt, în Caldeea, în India și din Japonia, Paris, Delabaye, 1835. -O nouă considerație despre Planisfera din Dendera etc., Paris, Treuttel et Wutz, 1835. - Asupra Sferei și a constelațiilor din vechea astronomie ieroglifică etc., Paris, 1835.

[2] Originea formei caracterelor alfabetice ale tuturor popoarelor, a cheilor chinezești, a hieroglifelor egiptene etc., de Moreau de Dammartin, membru al Institutului istoric, Paris, 1839.

introduction by paul marteau

Tarotul este o colecție de figuri care exprimă în mod simbolic lupta Omului pentru a-și realiza evoluția, adică pentru a ajunge la scopul prescris de destinul său, o evoluție care îi cere lupte, eforturi, bucurii și suferințe, în funcție de acceptarea sau nu a legilor universale.

După ce ați ales pachetul de tarot care exprimă cel mai bine acest destin, Tarotul de Marsilia[1], veți găsi în acest volum o interpretare simbolică a acestuia.

Cele 78 de cărți din acest Tarot sunt prezentate în două părți diferite. În primul rând, cele 21 de cărți ( + 1) numite în mod tradițional Arcanele Majore, iar apoi cele 56 de cărți minore dispuse în patru serii de câte 10 cărți fiecare, în funcție de cele patru suite.

Pentru a ajunge la o interpretare simbolică a acestui Tarot, veți observa că fiecare Arcan Major[2], cu excepția Nebunului, poartă un număr situat în partea superioară a fiecărei cărți, toate acestea având, de asemenea, imagini de oameni, animale și obiecte în partea din mijloc și un nume în partea de jos, cu excepția cărții XIII.

Cele 10 cărți minore - de spade, de cupă și de baston - cu excepția așilor, poartă numere, dar nu și nume. Cele 10 cărți din suita Monedelor nu au nici număr, nici nume, în timp ce cele 16 cărți de curte care urmează nu au număr, ci nume generice.

Numărul, înțeles în mod simbolic, dezvăluie principiile filosofice care ne permit să înțelegem articularea construcției Cosmosului cu toate legile și principiile sale.

Semnificațiile pe care le poate oferi fiecare număr sunt infinite; compararea principiului reprezentat de număr cu figura permite să se precizeze punctul de vedere din care fiecare dintre ele a fost concepută și, pe de altă parte, oferă bazele interpretării prin natura culorilor sale, dispunerea relativă a obiectelor reprezentate și semnificația particulară care prezidează ilustrația de pe carte.

Culorile vestimentației figurilor, care pot părea uneori incoerente, sau modul naiv în care au fost desenate unele dintre figurile acestui Tarot nu sunt, așa cum se pare că au presupus unii comentatori, greșeli sau inadvertențe, ci ele conțin o valoare simbolică foarte precisă pe care mă voi strădui să o dezvălui.

În sfârșit, nomenclatura, datorită caracterizării sale exacte, simbolizează aspectul concret și tangibil pe care îl poate exprima fiecare carte, în timp ce numărul îi conferă Principiul. Studiul acestei nomenclaturi ne va permite să precizăm semnificația materială a fiecărei cărți.

Vom studia, așadar, fiecare carte majoră în următoarea ordine:

• 1. Semnificația analogică a numărului specificat de carte sau de principiu;
• 2. Rezumatul[3] înseamnă extrapolat, ceea ce ne dă caracterul general al cărții;
• 3. Dezvoltarea detaliilor prin interpretarea atributelor, culorilor și particularităților cărții;
• 4. The orientation of the figure;
• 5. Semnificația numelui folosit pentru carte, relevanța acestei semnificații pentru aspectul său concret - această semnificație fiind subordonată semnificației sale abstracte.

Deoarece semnificațiile pozitive care pot fi derivate sunt prea numeroase pentru a le lua în considerare pe toate, ne vom limita la a oferi câteva semnificații pentru fiecare element al ternarului uman: adică MENTALUL, sau inteligența; SPIRITUALUL, cu alte cuvinte, sentimentele emoționale, și, în sfârșit, FIZICUL, aspectul utilitar al vieții.

Apoi, cum fiecare lucru prezintă și opusul său, vom exprima semnificația cărții atunci când aceasta este inversată[4].

Vom încheia apoi cu descrierea Semnificației de Bază a cărții.

Circumstanțele în care au fost studiate cărțile Majore, modificate de cele Mici, un nou studiu al simbolismului numerelor, pe de o parte, și al numelor, pe de altă parte, va fi trecut în revistă înainte de interpretarea lor.

Tarotul este un instrument vibrator universal și devine o sursă de energie pentru proiecția fluidă a gândurilor noastre.

Oferindu-ne cheile simbolice ale legilor universale care prezidează destinul Omului, Tarotul ne permite să facem asocieri actuale și, în consecință, să prezicem anumite evenimente prin analogie sau afinitate.

Pentru a face posibilă exploatarea cărților în această concepție, vom prezenta în final metoda de utilizare a combinațiilor de cărți pentru a deduce din ele evenimentele care vor rezulta din orice preocupare pe care o avem în momentul așezării cărților, precum și regulile elementare prin care se pot desprinde semnificații utile[5].

Paul Marteau, Paris, 1928 - 1948

[1] Acest Tarot este cel care a fost editat în 1761 de Nicolas Conver, un maestru cartofor din Marsilia, care a păstrat ștampilele de lemn și culorile predecesorilor săi îndepărtați. În prezent, acest Tarot este editat de B. P. Grimaud, care a achiziționat moștenirea lui Conver și a putut, de asemenea, să continue tipărirea Tarotului tradițional în forma sa originală.

[2] [Nota traducătorului: cred că, atunci când vorbim de o singură carte, cuvântul corect ar fi Arcanum, în conformitate cu regulile de flexiune care guvernează un substantiv latin de genul neutru de declinarea a doua. În franceza lui Marteau se citește pur și simplu Arcane majeur].

[3] Sensul general sau al principiului, pe care îl vom numi abstract, în opoziție cu sensul său material sau utilitar, pe care îl vom numi concret.

[4] [Nota traducătorului: Marteau spune de fapt renversée, inversată, dar prin aceasta vrea să spună inversată. Se citește cartea cu susul în jos, nu pe dosul cărții].

[5] Cititorul va fi amabil să scuze repetițiile și frazeologia ușor greoaie. Este dificil să transpunem abstractul în concret, rămânând în același timp fideli interpretării ideii subiective. Diferitele cuvinte disponibile în acest sens sunt insuficient de numeroase și sunt folosite în exces. S-ar putea să considerați această carte ca un fel de dicționar sau chiar o enciclopedie în care se pot găsi detalii explicative despre fiecare carte.

orientation of figures &
symbolism of body parts

Orientarea figurilor indică natura acțiunii, în funcție de faptul dacă figura este văzută în profil în stânga, în linie dreaptă, în profil în dreapta, sau dacă există o mediere, o acțiune de răspuns, o acțiune directă sau o evoluție (adică o acțiune de formare). Dacă figura este în picioare, este un indiciu al unei munci ascunse: activitate, dare de ordine, energie. Acțiunea unei figuri așezate este executată într-un mod pasiv: inerție, rezistență sau planificare internă.

În această interpretare, capul joacă un rol capital, pentru că dă indicații de tendință sau de voință; dacă, de exemplu, corpul este prezentat în picioare într-o vedere frontală, dar capul este întors spre stânga, așa cum vedem la Juggler, acest lucru indică un fel de reflecție care precede o acțiune de direcție care se pregătește.

CAPUL din Tarot exprimă voința, actul de a comanda.

CAPUL ACOPERIT corespunde personajelor care nu-și exprimă voința prin corp, deoarece, fiind vorba de o chestie materială, voința se exprimă printr-un ansamblu de idei simbolizate de aceasta. De exemplu, o coroană reprezintă o expresie exterioară foarte puternică, dar care își are originea într-o planificare mai subtilă, datorită bijuteriilor care ne atrag atenția. Voința este mai impersonală în celelalte acoperitoare de cap, care reprezintă lucruri generate de voința personală.

PĂRUL exprimă o curgere de efuziune. Dacă îi lipsește culoarea, nu este prezentă o forță puternică de voință, dar dacă este colorat, aceasta este o manifestare mai mare a activității mentale. Dacă este de culoarea aurului, reprezintă o realizare mentală mai formată, mai concretă, mai realizată; dacă este albastru, forța este mai mult localizată în spiritual și tinde să rămână acolo.

PĂRUL în DEZORDINE este un indiciu al unei voințe cu o mare putere în spate ei.

PĂRUL BINE COAFAT nu are o semnificație anume. Expresia voinței poate fi mai conținută - de exemplu, JUSTIȚIE, care este o stare de spirit strâns direcționată.

O BARBĂ indică voința, o concentrare voită și mai concentrată.

GÂTUL este un pasaj între mental (capul) și spirit (pieptul).

ACOPERIREA, indică o comunicare simplă între cele două planuri; ACOPERIREA, întărește, în funcție de culoarea sa, diferența dintre intensitatea mentală și cea spirituală.

GÂTUL trebuie să aibă un decolteu înalt dacă se dorește evitarea scăpării excesive și pierderea calmului.

Complet neacoperit, reprezintă libertatea, independența.

TORSUL reprezintă spiritul; nasturii și ornamentele sunt îmbogățiri spirituale, aspecte specifice. dacă îmbrăcămintea este de două culori, spiritualul are o dublă semnificație.

Întregul trunchi reprezintă spiritul, cu partea sa spirituală reprezentată de sân, iar partea materială de stomac - de exemplu, instinctele și dragostea maternă.

CENTURA este aspectul rezonabil al psihicului: o ființă nu cedează și nu impune raționamente asupra dispozițiilor sale.

BRATELE specifică acțiuni gândite și argumentate. Ele sunt interpreții minții și ai spiritului (culoarea lor indică dacă mintea prevalează asupra spiritului.

BRAȚUL STÂNG este purtătorul unui mesaj spiritual, altruist și emoțional; puterea psihică îl dirijează.

BRAȚUL DREPT transmite deciziile, voințele, speranțele, realizarea acțiunii.

BRAȚUL Coborât semnifică o acțiune care a dat roade sau un impediment în calea acțiunii: brațul îndreptat în jos al jonglerului subliniază indecizia și supunerea acestuia.

BRAȚUL RIDICAT indică o legătură cu Înălțarea, însușirea forțelor.

BRAȚELE PE CENTURA de la mijlocul abdomenului reprezintă o circulație între spiritual și fizic, ca și cum s-ar dezlega sau s-ar da drumul, sau s-ar lua o decizie în legătură cu ceva.

PICIOARELE indică realizarea a ceva prin acțiune. Dacă entitatea stă în picioare, acțiunea are o bază fermă; picioarele încrucișate reprezintă așteptarea sau status quo-ul.

Dacă un PICIOR este în aer, așa cum este cel al Împăratului, este un indiciu al unui început și al luării unei decizii.

[1] Descrierile date sunt generale, dar pot fi atenuate sau accentuate de anumite detalii ale îmbrăcămintei unui personaj.