munca interioară

de Moreh

Nucleul tradiției alchimice constă în: 1) o componentă practică, exoterică, și 2) o componentă teoretică, ezoterică. Acest articol se dorește a fi o scurtă introducere în componenta ezoterică.

laboratorul și oratoriul

Alchimia este considerată ca fiind o combinație de aspecte practice, psihologice, filozofice, mistice și medicale. În concordanță cu cele de mai sus, au existat două fațete ale lucrării, una lângă alta: 1) munca exterioară sau munca manuală (cu referire la tradiția de laborator) și 2) munca interioară sau spirituală a procesului inițiatic (în special acele practici, cum ar fi meditația, ritualul și lectura, care conduc la avansarea spirituală). Aceste fațete sunt complementare. Ingestia de preparate spagirice/fitofarmaceutice sau alchimice avansate are ca scop întărirea fizică și detensionarea blocajelor fizice sau psihologice. În acest fel, rezultatele muncii manuale contribuie la creșterea conștiinței și a capacităților mentale ale studentului de alchimie. Acest lucru poate duce ulterior la noi revelații în plan interior sau la răspunsuri la întrebări care au legătură cu alchimia exterioară, fizică.

porți de acces la grădină

Ne naștem pe lume cu un set de neuroni care totalizează aproximativ 100 de miliarde, cam același număr ca și numărul de stele din galaxia noastră. Acești neuroni se întrepătrund și formează modele și grupuri semnificative și formează structura de bază de susținere a realității noastre. Evoluția creierului a avut loc de la trunchiul cerebral inferior la creierul mijlociu și la creierul anterior. Creierul anterior nu există decât ca o mică protuberanță la animale, dar și-a făcut apariția la strămoșii noștri primate în urmă cu aproximativ 20 de milioane de ani.

Odată cu dezvoltarea creierului anterior a apărut și dezvoltarea unui simț separat al timpului, care este localizat în partea stângă a creierului. Activitatea mentală de explorare și de căutare necesită o proiecție constantă a minții înainte în timp pentru a ghici și a crea ceea ce se află în față. Comportamentul de căutare se referă la urmărirea unor nevoi specifice de hrană, sex sau un loc de dormit. Comportamentul de explorare este nespecific. Suntem pur și simplu motivați (de către ''Chiah''-ul nostru - mai multe despre asta mai târziu) să continuăm să ne mișcăm, să privim, să auzim, să simțim. Pe tot parcursul acestei căutări, mintea nu se limitează la a înregistra ceea ce se întâmplă în mediul înconjurător, ci modelează în mod activ ceea ce vede, aproape de la bun început. Alexander Luria a constatat că preocuparea noastră pentru viitor - "punerea în aplicare a intențiilor, planurilor sau programelor" - constituie "cea mai mare parte a tuturor formelor de activitate specific umane". Odată ce obiectivul nostru este atins, activitatea se oprește; dar de fiecare dată când nu este atins, acest lucru duce la o nouă mobilizare a eforturilor. Luria a concluzionat că lobii noștri cerebrali frontali sunt locul în care se află o mare parte din ceea ce noi considerăm a fi "simțul viitorului". Grey Walter a descoperit ceea ce el a numit "undele de așteptare" care apar în principal în lobii frontali. Acestea creșteau pe măsură ce o persoană anticipa că se va întâmpla ceva și scădeau pe măsură ce anticiparea se diminua. Se pare că există o buclă de ''feedback'' cibernetic, în care acțiunile unui sistem sau organism sunt modelate de informațiile despre mediu care sunt transmise înapoi în sistem sau organism. Suntem conectați la mediul înconjurător prin milioane de bucle de ''feedback'', cu mintea umană activă ca stație centrală de predicție, proiecție și intervenție în crearea realității. Înaintăm în viitor prezicând, proiectând și intervenind, și din nou prezicând, proiectând și intervenind. Informația și energia care intră sunt defalcate pentru analiză bit cu bit, iar informația și energia care iese sunt asamblate bit cu bit în secvențe. Aspectele din noi înșine pe care cabaliștii le numesc ''Ruach'' și ''Nephesh'' sunt principalii actori în acest proces. Mai multe despre asta mai jos.

munca interioară

Munca interioară este un instrument pentru a descoperi ce este mintea, ce poți face cu ea și ce știau anticii despre ea. Multe texte antice despre Cabala extatică (de exemplu de la Abraham Abulafia) sau texte arabe despre meditație (Ibn Arabi) descriu experiențe și cunoștințe care pot fi verificate și experimentate de unul însuși prin muncă interioară. Avem foarte puține cunoștințe despre ce anume se întâmplă în mintea noastră și cum funcționează aceasta, dar în timp, cu practica introspecției, așa cum este predată în cadrul multor tradiții ezoterice, suntem capabili să ne descoperim mintea și adevărurile esențiale despre capacitățile spirituale ale minții. Atunci când dezvolți o înțelegere pentru tradiția de bază și adevărurile esențiale despre folosirea minții pentru avansarea ezoterică, vei putea apoi să vezi adevărurile pe care culturile trecute le-au păstrat despre această proto-cabală esențială și să înțelegi pe ce se bazează aceste adevăruri.

Una dintre primele abilități care trebuie adoptate este capacitatea de a intra într-o stare de semi-conștiență care se află undeva între vis și realitate. O putem numi transă ușoară sau pur și simplu o stare de meditație. Este un fel de amestec între conștiința de veghe și starea de vis. Funcționarea minții este adesea explicată prin paralela uneia dintre cele mai avansate mașini pe care o cunoaștem: computerul. În această paralelă, inconștientul este software-ul sistemului, lumea exterioară și corpul nostru este hardware-ul, iar subconștientul este GUI (Graphic User Interface).

S-a spus că "un vis neinterpretat este ca o scrisoare nedeschisă de la Dumnezeu". Atunci când visați, aveți de fapt o conversație între mintea conștientă și diferite aspecte ale minții inconștiente. Aceasta include un aspect divin din noi înșine, adesea denumit Geniul nostru superior. Atunci când suntem în contact cu acest aspect, mesajele și viziunile primite pot fi într-adevăr comparate cu primirea unei scrisori de la Dumnezeu.

mechanisms of reality

Munca interioară se bazează pe potențialul de dialog interior și pe faptul că inconștientul încearcă de fapt să comunice în permanență cu conștientul printr-un limbaj pictografic animat de sentimente și viziuni. Ea este popularizată în prezent într-o versiune îmbrăcată sub titlul "The Secret". Din păcate, filmul popular referitor la acest subiect nu reușește să identifice una dintre principalele lacune și piedici ale acestui mecanism. Unul dintre lucrurile pe care le-au învățat vechii maeștri a fost că, la început, inconștientul alege imagini pentru a simboliza idei pe baza înclinațiilor tale naturale cu privire la atitudinea ta față de acele imagini. Dar vechii maeștri au descoperit, de asemenea, că poți învăța inconștientul să folosească un sistem de simboluri (reprezentare pictografică) pe care tu însuți dorești să îl folosești pentru a face conversația să curgă în ambele direcții. Cabala prezintă rezultatele unor veacuri de cercetare în acest domeniu. Pe baza Cabalei, dinamica internă poate fi schematizată după cum urmează:

Această figură descrie mecanismul creativ care există între divin și noi înșine, între macrocosmos și microcosmos. De asemenea, ea descrie mecanismele microcosmice în care ''Neschamah/Neshama'', ''Ruach și Nephesch/Nefesh'' joacă un rol important. În acest punct, acest articol folosește termeni din tradiția cabalistă care pot părea abracadabranți pentru cititorul ocazional. Este suficient să spunem că procesul creativ despre care învățăm prin munca interioară este același proces care creează și susține realitatea noastră. Prin meditație, muncă în transă, visare cu ochii deschiși sau vizualizare, ne conectăm într-o oarecare măsură la acest proces și accesăm regiunile în care putem influența acest proces creativ. Deși există un oarecare pericol implicat în a face acest lucru, beneficiile pot fi și mari; și de aceea atât de mulți mistici și inițiați ai tradițiilor ezoterice încearcă să înțeleagă și să stăpânească acest sistem.